Continuturile amenintatoare, ofensive sau indecente sunt interzise, fie daca sunt in format public, mesaje private, comentarii la orice postare de pe acest blog, propaganda rasista, sau alte activitati care nu sunt etice sunt de asemenea interzise. Pentru ca ceea ce vei scrie pe acest blog sa si ramana postat, trebuie sa fii politicos in tot ceea ce vei face aici.
MULTUMESC PENTRU INTELEGERE !

12 iulie 2009

Femeia de azi...


Nu cred in femeie ca frumusete de vitrina. Cred in femeie ca forta. Nici in femeia cu rol predestinat nu cred. Cred in femeia care isi alege partitura, in femeia cerebrala si-n femeia emotiilor, patimasa, complicata, nebuna. Si nu dau doi bani nici pe superfemei.
Nici pe dive si mituri, nici pe "femeia la cratita", "femeia-nevasta", pe nicio femeie-eticheta, cred in schimb in femeile care plang pana li se umfla ochii si-apoi rad, care cad si se ridica fara o mana de sprijin, femei care pleaca in cautarea unui drum, femeile care nu stiu sa fie altfel decat femei, care nu isi deghizeaza frumusetea, sexualitatea, tremurul, plansul, puterea.
Nici pe femeile trase la indigo-ul trendurilor nu pariez, femei artificiale si impersonale, dar ce frumoasa e femeia care nu se teme sa fie ea. Femeia care stie ce mari ii sunt ochii si ce rotunde soldurile, femeia care se imbraca in rosu pentru ca se simte bine in rosu, care n-are nevoie sa-si tuguie buzele pentru ca nu vrea sa semene cu nimeni.
Si ce daca plange cateodata, si ce daca se trezeste vorbind despre haine si rujuri, si ce daca nu stie sa ascunda ca iubeste? Si daca nu si-a gasit dragostea inca, si daca are aventuri, si daca ii plac barbatii, ce?
Si mai cred, in sfarsit, in libertatea si indrazneala femeii de a fi o individualitate, nu un standard. As vrea sa vad mai multe femei, si mai putine sabloane.







acesta este un copy/paste

POVESTEA LUMANARII


M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea.
Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.







acesta este un copy/paste
A apărut o eroare în acest obiect gadget