Postări
Comentarii
E binele o floare
Şi răul e un spin ?
E doar o întâmplare
Sau nemilos destin,
Ce avut-a trandafirul
Să poarte de-amândouă ?
Şi spinul cu otravă,
Şi floarea prinsă-n rouă.
Sau poate doar o pildă
Ce Domnul a lăsat,
Să ştim ce este bine
Doar când de rău am dat.
Secretul ce-l desferec
Din astă pildă fină...
Priveşte-n întunerec
Din stana-mi de piatră, dă-mi, Doamne, atât,
Dă-mi lacrimi cu care să-Ţi ţin de urât –
Dă-mi lacrimi în loc de credinţă, şi crez,
O lume întreagă, în plâns, s-o botez –
Pe lumea cea crudă, semeaţă, şi rece,
Dă-mi lacrimi cu care nimic nu se-ntrece,
Doar lasă în urmă o pace în care
Cu marea de lacrimi Te spăl pe picioare –
Pe plânsu-mi, de calci, am să plâng cu sfială,
Şi piatra ce sunt, va fi lacrimă goală
Tocită o viaţă, de tot ce am strâns:
Cu lacrimi de aur, comoară de plâns –
Şi Tu, Cel ce este, nu mă întreba
Ce rost are-n lume, şi lacrima mea –
Ce poate să facă, când n-are putere,
Ce munte să mute, când cade, şi piere –
Când ea, de mi-e dată, Tu ştii, nu-i aşa?
Că plâng, Doamne Sfinte, cu lacrima Ta
