Poem

Se întoarce Dumnezeu în România (Petru Dugulescu) Se-ntoarce Dumnezeu in Romania, Trecand prin vama, fara pasaport! S-alunge pe tirani si tirania, Sa ne aduca-n tara omenia, O marfa ce-am vandut-o la export. Se-ntoarce Dumnezeu in Romania - In tara Lui de care I-a fost dor Caci L-am chemat cu totii in agonia Acelor ore cand veni urgia, Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor. Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele Si sa ne-nvete sa traim frumos. Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele Si-apoi sa plece dincolo de stele Ca stim noi ce sa facem aici jos. Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura - Ca sa ne-nvete viata de crestini; Dar ateismul si nomenclatura Si-au transformat subtil coloratura Si -I impletesc din nou cununi de spini. Cu darul de iubire si dreptate Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt; Sa nu mai fie-n tara strambatate, Nici comunism si nici securitate, Sa nu mai moara tineri pe asfalt. Sta Dumnezeu la poarta, Romanie - Dar cine Ii va spune: "bun venit!"? La Parlament si la Presedentie Se-aproba legi, se vrea democratie, Dar, Numele Lui nu e pomenit. Te cheama Creatorul azi, nu maine, In ceasul de destin hotaritor - Sa-ti franga-n dar a invierii paine; Acum ori niciodata poti romane Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!