Poem

Sonetul XLIII - Elisabeth Browning

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.

Adânc si larg si-nalt, atât cât poate

Atinge al meu suflet când strabate

Spre gratie, spre tot, spre nesfârsire.

Si te iubesc cu zilnica iubire,

În pasnic fel, în zori, pe scapatate -

Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,

Curat, asa cum fugi de lingusire.

Si te iubesc cu patima avuta

În vechi dureri si cu credinta care

Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.

Si te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,

Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta

Te voi iubi în moarte si mai tare.