Cuvantul "pragmatic" este la nivelul mintii mele strict legat de poporul american. Spun asta pentru ca ei sunt poporul care au spus de-a lungul istoriei umanitatii ce mai pragmatica expresie, si anume: "time is money"...
Eu ma intreb: chiar sa fie asa, chiar sa nu mai aiba deloc timpul rabdare cu oamenii asa cum se intampla acum 10-15 ani?
Eu nu cred ca timpul nu mai are rabdare cu oamenii, ci cred doar ca oamenii au ajuns sa eticheteze alti oameni in functie de contul pe care il poseda in banci, cred ca valoarea unui om a ajuns sa se calculeze actualmente in functie de bani: esti un om valoros daca ai bani.
Si totusi exista foarte multi oameni care nu gandesc asa, exista foarte multi oameni care mai au placerea unei plimbari in parc, unui mers la film sau la teatru.
Pierd ei oare timp facand asta cand ar putea sa stea inchisi inca trei ore intr-un birou sa mai castige ceva in plus? Eu personal cred ca nu, cum cred ce este absolut necesar sa nu ne vizualizam intrega viata ca pe o perioada in care sa nu facem altceva decat sa strangem "mormane de bani".
Pana la urma cu totii ne dorim bani, cu toti ne dorim sa prosperam din punct de vedere financiar, insa e o mare diferenta intre a munci pentru asta si intre a iti organiza intreaga existenta in jurul aceste idei.
Toti am cunoscut persoane extraordinar de bogate care dupa 15 ore de munca se intorc intr-un apartament in valoare de peste 100 de mii de euro dar care este absolut gol si fara vreo prosibilitate de a fi vizitat foarte curand de altcineva decat de proprietar...
Dupa ce spun toate astea ma intreb: chair e necesar sa renuntam la adevaratele bucurii ale vietii doar pentru a ne ghida dupa vesinca expresie a celui mai "bogat" popor din lume - time is money?
De mult acuz generatia actuala de superficialitate, de lipsa valorilor, sau mai bine zis de existena unei singuri valori si anume banii. Toti alergam permanent in diverse directii, si nu o facem pentru a realiza ceva ce ne-ar putea bucura, ci o facem ca sa prosperam financiar, ca sa ne permitem maine cand trecem pe langa vitrinele de pe Maghieru sa cumparam ultima colectie de haine a unei firme de prestigiu.
Alta varianta, tot a omului superficial, este aceea de astepta weekendul si de a isi cheltui banii intr-un club in care o amarata de sticla de cola este 150 de mii.
Si cu toate acestea, nu toti oamenii realmete bogati si-au pierdut valorile. Exista si acei oameni care nu au parvenit, care si-au muncit banii cu decenta si care au stiut sa se bucure si de maruntisurile vietii.
Acei oameni a caror viata nu graviteaza in jurul hainelor, masinilor sau restaurantelor foarte scumpe, acei oameni care stiu sa aprecieze inteligenta si bunul-gust dincolo de vreun avantaj material.
Ma gandesc cu teama ca peste 50 de ani acesti oameni vor fi total pe cale de disparitie si ce o sa ne mai facem atunci?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu