Cititul în … ochi

Ochii sunt cei care ne dau de gol de cele mai multe ori, chiar şi atunci când ne străduim din greu să ascundem ceva. Şi asta pentru că pupilele funcţionează în mod independent, iar ochii ocupă un loc focal în ansamblul trupului nostru.

Când suntem bucuroşi, excitaţi, entuziasmaţi de ceva, pupilele noastre se măresc. În mod similar, atunci când suntem trişti, plictisiţi, supăraţi, pupilele se fac foarte mici.

Observată iniţial de negustorii de nestemate chinezi, dilatarea pupilelor în funcţie de diferite stări a reprezentat un subiect de controversă în multe situaţii. De exemplu, cu câteva secole în urmă, prostituatele îşi puneau belladonna în ochi pentru a li se mări pupilele şi pentru a părea mai sexy. Nici jocurile de poker nu scapă acestui espect, unii jucători folosind chiar ochelari de soare pentru a ascunde o posibilă dilatare.

Atunci când negociem un contract cu un client sau când purtăm o discuţie de afaceri, putem afla gândurile interlocutorului prin simpla urmărire a pupilelor. Încearcă să fii interesat de partenerul tău de discuţii uitându-te atent în ochii lui. Se spune că pentru a construi relaţii bune cu o altă persoană, privirea noastră trebuie să se întâlnească cu a respectivei cam 60-70% din timp.

Locul exact în care privim, durata privirii precum şi numărul de priviri în acelaşi loc sunt date de contextul cultural şi de obiceiurile fiecărei culturi în parte.

Dar unde trebuie să fie aţintită privirea noastră atunci când discutăm cu cineva? Direct în ochii interlocutorului? În nici un caz. Zona ideală pentru aţintirea privirii este un triunghi imaginar între fruntea celeilalte persoane şi ochii acesteia. Nu domnilor, nu în decolteul doamnelor aşa cum se întâmplă din păcate de prea multe ori.

Ţine minte! Cu cât cobori privirea mai mult, cu atât relaţia devine mai intimă. Şi nu te sfătuiesc să faci asta cu persoane pe care de abia le-ai cunoscut.

De câte ori nu ţi s-a întâmplat să vezi oameni care vorbesc uitându-se în cu totul altă parte decât în ochii interlocutorilor săi? Şi mai rău e când o persoană vorbeşte iar cealaltă „ascultă” uitându-se în altă parte sau clipind foarte des. Este un gest pe care nu îl putem controla, dar care se traduce printr-un strigăt disperat al unei persoane plictisite de interlocutorul său.

Încearcă să fii politicos cu interlocutorii tăi. Dacă simţi că intervine plictiseala, mai bine te scuzi într-o manieră extrem de politicoasă şi pleci de acolo, decât să laşi să se vadă că eşti total neinteresat şi că e un chin pentru tine să participi la acea discuţie.